The opening of succession triggers the transmission of the estate. Its date determines the circle of heirs and the law applicable ratione temporis, while its place, a notion of substantive law, must be distinguished from international jurisdiction, territorial competence and the law applicable to the succession, even where habitual residence serves as the connecting factor for several of them. Three successive and insufficiently coordinated reforms in the Republic of Moldova (Laws No. 133/2018, No. 134/2024 and No. 251/2025) have affected these coordinates. Using the comparative, historical and systemic methods, the study examines the Civil Code of the Republic of Moldova against Romanian, German, French, Russian and Ukrainian law, Regulation (EU) No 650/2012 and the 1996 Treaty between the Republic of Moldova and Romania on Legal Assistance, testing each alleged gap against a concrete legal situation and the rules in force. The date of opening has acquired new functions, whereas the place of opening no longer determines the competent notary and survives mainly as the criterion of the international jurisdiction of the courts. Several apparent gaps are filled by existing rules, notably as regards the representation of the descendants of a commoriens and the successions of persons habitually resident abroad. Narrower deficiencies remain: a possible artificial order of deaths for persons declared dead after disappearing together; the lack of a specific procedure for rectifying the date of death; the misalignment of Art. 80(2) of Law No. 246/2018 with the Civil Procedure Code; conflicting transitional rules for successions opened in the first quarter of 2026; and the silence of the 1996 Treaty on dual nationality. Targeted de lege ferenda proposals are formulated.
Deschiderea moștenirii declanșează transmiterea patrimoniului succesoral. Data deschiderii determină cercul moștenitorilor și legea aplicabilă în timp, iar locul deschiderii, noțiune de drept material, trebuie delimitat de competența internațională, de competența teritorială și de legea aplicabilă succesiunii, chiar dacă reședința obișnuită servește drept criteriu de legătură pentru mai multe dintre acestea. Trei reforme succesive și insuficient corelate, operate în Republica Moldova prin legile nr. 133/2018, nr. 134/2024 și nr. 251/2025, au afectat aceste coordonate. Utilizând metoda comparativă, istorică și sistemică, studiul analizează Codul civil al Republicii Moldova prin raportare la dreptul român, german, francez, rus și ucrainean, la Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și la Tratatul din 1996 dintre Republica Moldova și România privind asistența juridică în materie civilă și penală, verificând fiecare pretinsă lacună pe o situație juridică concretă și în raport cu normele în vigoare. Data deschiderii a dobândit funcții noi, în timp ce locul deschiderii nu mai determină competența notarului și se menține, în principal, ca criteriu al competenței internaționale a instanțelor. Mai multe aparente lacune sunt acoperite de normele existente, în special reprezentarea descendenților unui comorient și moștenirile persoanelor cu reședința obișnuită în străinătate. Rămân deficiențe mai restrânse: posibila ordine artificială a deceselor persoanelor declarate decedate care au dispărut împreună, lipsa unei proceduri specifice de rectificare a datei decesului, necorelarea art. 80 alin. (2) din Legea nr. 246/2018 cu Codul de procedură civilă, normele tranzitorii contradictorii pentru moștenirile deschise în primul trimestru al anului 2026 și tăcerea Tratatului din 1996 cu privire la dubla cetățenie. Sunt formulate propuneri de lege ferenda punctuale.
