Abstract:
Lucrarea propune o analiză a modului în care designul interior poate contribui activ la valorificarea patrimoniului cultural construit, în contextul dezvoltării unei societăți durabile. Patrimoniul nu reprezintă doar o moștenire istorică, ci o resursă care poate susține identitatea locală, educația culturală și coeziunea socială. Prin intervenții bine fundamentate, spațiile istorice pot fi adaptate cerințelor actuale fără a-și pierde autenticitatea. Studiul evidențiază relația dintre conservare și valorificare. Conservarea urmărește protejarea elementelor originale, precum structura, materialele și detaliile arhitecturale. Valorificarea presupune integrarea acestora în circuitul contemporan de utilizare, prin funcțiuni compatibile și soluții tehnice adecvate. Designul interior are rolul de a crea un echilibru între păstrarea identității istorice și necesitatea confortului și eficienței actuale. Lucrarea subliniază importanța intervențiilor reversibile, a diferențierii clare dintre nou și vechi și a utilizării materialelor compatibile cu fondul existent. Organizarea funcțională, utilizarea luminii și evidențierea detaliilor autentice contribuie la creșterea valorii culturale a spațiului. Prin reutilizarea clădirilor existente se reduce consumul de resurse și se limitează impactul asupra mediului. În acest mod, designul interior devine un instrument strategic care susține atât protejarea patrimoniului, cât și dezvoltarea durabilă a societății.