The increasing use of artificial intelligence (AI) in judicial work and its express recognition in the Regulation on the Organisation and Functioning of the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova raise questions concerning the limits of technological assistance and the protection of procedural rights. This article examines the opportunities, risks and conditions for integrating AI into the work of Moldovan courts. The research combines documentary analysis, literal, systematic and teleological legal interpretation, and functional comparison of foreign judicial practices. The findings indicate that the permissibility of AI use depends on the function performed and its actual influence on proceedings. Authorisation and formal human oversight are insufficient without effective verification, appropriate disclosure and safeguards preserving judicial independence, adversarial proceedings and reasoned decisions. The article’s original contribution lies in translating general European safeguards into proposed operational requirements for implementing Article 30 of the Regulation. These include authorization for specified functions and data categories, verification against original sources, disclosure proportionate to procedural relevance, and incident reporting and remediation. The study supports gradual implementation through controlled testing and evaluation while retaining judicial responsibility for adjudication.
Utilizarea tot mai frecventă a inteligenței artificiale (IA) în activitatea judiciară și reglementarea expresă a acesteia în Regulamentul privind organizarea și funcționarea Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova ridică întrebări cu privire la limitele asistenței tehnice și la protecția garanțiilor procesuale. Prezentul articol examinează oportunitățile, riscurile și condițiile de integrare a IA în activitatea instanțelor judecătorești din Republica Moldova. Cercetarea combină analiza documentară, interpretarea juridică literală, sistematică și teleologică, precum și comparația funcțională a practicilor din alte state. Concluziile indică faptul că admisibilitatea utilizării IA depinde de funcția îndeplinită și de influența sa efectivă asupra procesului. Autorizarea și supravegherea formală din partea omului sunt insuficiente fără o verificare eficientă, o divulgare adecvată și garanții care să asigure independența judiciară, caracterul contradictoriu al procedurilor și motivarea hotărârilor judecătorești. Contribuția prezentei cercetări constă în examinarea garanțiilor generale europene la cerințele operaționale propuse pentru punerea în aplicare a articolului 30 din Regulamentul CSJ. Acestea include autorizarea pentru funcții și categorii de date specifice, verificarea în raport cu sursele originale, divulgarea proporțională cu relevanța procedurală, precum și raportarea incidentelor și remedierea acestora. Studiul susține implementarea treptată a IA prin testare și evaluare controlate, păstrând în același timp responsabilitatea judiciară pentru pronunțarea hotărârilor.