The effect of teacher and peer feedback techniques on students’ confidence and motivation: a didactic experiment

Abstract

This study examines how feedback from teachers and peers influences students’ confidence and motivation in learning English as a foreign language. The research was conducted as a classroom-based teaching experiment involving 27 students in the VIth and IXth at the “Ioan Vodă” Theoretical High School in Cahul and followed a mixed methods approach, based on pre- and post-intervention questionnaires, classroom observations, reflective journals, and semi-structured interviews. The results show that feedback should not be viewed merely as a form of correction, but as a broader process of guidance and support that influences how students understand their performance and engage in classroom activities. In this regard, techniques such as providing cues, rephrasing, delayed correction, written feedback using symbols, and guided peer feedback contributed to increased participation by encouraging self-correction, reflection, and reduced anxiety. Teacher feedback was consistently associated with clarity and a sense of security, while peer feedback proved more effective when it was well-structured and supported by the teacher’s validation. Overall, the effectiveness of feedback is not determined by the use of isolated techniques, but by how they are combined in teaching practice. To foster students’ confidence and motivation, teachers are encouraged to incorporate both teacher feedback and peer feedback, using complementary techniques to ensure clarity, support, and responsiveness to students’ needs.

Acest studiu analizează modul în care tehnicile de feedback oferite de profesor și de colegi influențează încrederea și motivația elevilor în procesul de învățare a limbii engleze ca limbă străină. Cercetarea a fost realizată sub forma unui experiment didactic desfășurat în clasă, cu participarea a 27 de elevi din clasele a VI-a și a IX-a de la Liceul Teoretic „Ioan Vodă” din Cahul și a urmat o abordare mixtă, bazată pe chestionare aplicate înainte și după intervenție, observații la clasă, jurnale reflexive și interviuri semi structurate. Rezultatele arată că feedbackul nu trebuie privit doar ca o formă de corectare, ci ca un proces mai amplu de ghidare și sprijin, care influențează modul în care elevii își înțeleg performanța și se implică în activitățile din clasă. În acest sens, tehnici precum oferirea de indicii, reformularea, corectarea întârziată, feedbackul scris cu simboluri și feedbackul între colegi, realizat într-un mod ghidat, au contribuit la creșterea participării, încurajând autocorectarea, reflecția și reducerea anxietății. Feedbackul profesorului a fost asociat în mod constant cu claritatea și un sentiment de siguranță, în timp ce feedbackul colegilor s-a dovedit mai eficient atunci când a fost bine structurat și susținut prin validarea profesorului. În ansamblu, eficiența feedbackului nu este determinată de utilizarea unor tehnici izolate, ci de modul în care acestea sunt combinate în practica didactică. Pentru a sprijini încrederea și motivația elevilor, profesorii sunt încurajați să integreze atât feedbackul profesorului, cât și feedbackul între colegi, prin utilizarea unor tehnici complementare, astfel încât să asigure claritate, sprijin și adaptare la nevoile elevilor.