Home-based preparation as a mediating mechanism between confidence in autonomy and engagement in the flipped classroom

Abstract

This study aims to explore the mediating role of home preparation initiative (HPI) in the relationship between learner autonomy confidence (LAC) and active engagement in flipped classrooms (EC) at the University of Kinshasa (DRC). Grounded in self-efficacy and self-regulation theories, the study shows that LAC significantly influences EC (β = 0.45, p = 0.01), confirming the importance of learner autonomy confidence as a driver of engagement. In contrast, HPI does not significantly mediate this relationship (non-significant indirect effect, bootstrap CI [−0.04; 0.23]), suggesting that contextual constraints (limited material resources, large class sizes) may hinder its effectiveness. The results also highlight the importance of emphasizing confidence in autonomy while adapting teaching methods to local realities, particularly by promoting the implementation of collaborative and metacognitive support mechanisms. The findings will contribute to the literature by providing insights into optimizing the flipped classroom model in sub-Saharan Africa, while also emphasizing the need for further research on potential additional mediators (motivation, social support).

Acest studiu își propune să exploreze rolul de mediator al inițiativei de pregătire la domiciliu (IPA) în relația dintre încrederea în autonomia elevului (ICC) și implicarea activă în clasele inversate (IC) la Universitatea din Kinshasa (RDC). Bazat pe teorii ale autoeficacității și autoreglării, studiul arată că IAC influențează semnificativ IC (β = 0,45, p = 0,01), confirmând importanța încrederii în autonomia elevului ca factor determinant al implicării. În schimb, IPA nu mediază semnificativ această relație (efect indirect nesemnificativ, IC bootstrap [-0,04; 0,23]), sugerând că constrângerile contextuale (resurse materiale limitate, clase mari) pot împiedica eficacitatea acesteia. Rezultatele subliniază, de asemenea, importanța accentuării încrederii în autonomie, adaptând în același timp metodele de predare la realitățile locale, în special prin promovarea implementării unor mecanisme de sprijin colaborativ și metacognitiv. Constatările vor contribui la literatura de specialitate oferind perspective asupra optimizării modelului de clasă inversată în Africa Subsahariană, subliniind totodată necesitatea unor cercetări suplimentare asupra potențialilor mediatori suplimentari (motivație, sprijin social).