Esența și particularitățile teoriei psihomorală și teoriei personalității criminale, ca teorii criminologice de orientare psihologică – psihiatrică

Abstract

Teoriile criminologice de orientare psihologică și psihiatrică examinează influența trăsăturilor de personalitate, a dezvoltării psihologice și a factorilor mentali asupra comportamentului infracțional. Aceste teorii sugerează că predispozițiile psihice și moral-volitive pot determina o persoană să comită infracțiuni. Teoria psihomorală pune accent pe aspectele morale și capacitatea de autocontrol a individului, în timp ce teoria personalității criminale analizează trăsăturile stabile care predispun la criminalitate. Înțelegerea acestor concepte este esențială pentru prevenirea și tratamentul comportamentului infracțional. Aceste teorii subliniază importanța identificării factorilor psihologici care contribuie la devianța comportamentală, oferind astfel perspective utile pentru elaborarea strategiilor de reabilitare și reintegrare socială. Totodată, ele evidențiază necesitatea unei abordări interdisciplinare, combinând psihologia, psihiatria și criminologia pentru o mai bună înțelegere a fenomenului infracțional. Acest articol va analiza esența și caracteristicile acestor două teorii criminologice.