Abstract:
Prelungirea duratei de funcționare ale mașinilor prin refabricarea pieselor uzate este o metodă utilizată pe larg în practică. Circa 65% dintre piesele uzate pot fi recondiționate fără a afecta parametrii mecanismului restabilit. Majoritatea pieselor menționate au suprafețe uzate ce pot fi restabilite prin încărcare, adică prin suplinirea stratului de material de pe suprafața uzată. Problema asigurării calității pieselor recondiționate constă în alegerea metodei potrivite pentru păstrarea proprietăților inițiale a stratului restabilit. Există o serie de metode studiate ce pot fi utilizate la refabricare (încărcare, sudare, lipire, polimerizare, acoperire electrochimică,galvanizare etc.), și totodată sunt cunoscute defectele ce pot apărea în stratul depus. Încărcarea pieselor reparate ocupă un loc de frunte, de aceea prezintă un interes sporit. Un rol primordial în aplicarea unei sau altei metode îl joacă disponibilitatea utilajului necesar, fapt ce stimulează utilizarea metodelor de încărcare prin sudare, care presupune antrenarea energiei termice în scopul topirii materialului de adaos și fuzionarea acestuia cu materialul piesei. Scopul cercetărilor efectuate este determinarea metodelor existente de sudare, ale avantajelor și neajunsurilor aplicării acestor metode și stabilirea utilajelor necesare pentru realizarea sudării.Întocmirea articolului a fost precedată de studierea unei serii de surse bibliografice din care s-au spicuit și sistematizat metodele utilizate la refabricare prin încărcare ca una din cele mai răspândite, avantajele și neajunsurile acestora precum și tipurile de utilaje necesare pentru realizarea refabricării..