Particularitățile teoriei dezorganizării sociale ca teorie a criminologiei de orientare sociologică

Abstract

Teoria dezorganizării sociale se distinge prin ideea că infracționalitatea apare în comunități urbane unde coeziunea socială este slăbită din cauza transformărilor rapide precum urbanizarea, migrația și sărăcia. Această teorie, susținută de Sutherland și Meumeyer, explică delincvența ca rezultat al destrămării rețelelor sociale tradiționale și al ineficienței controlului social. Articolul prezintă fundamentele teoriei, diverse perspective ale autorilor asupra cauzelor și efectelor dezorganizării sociale, precum și critici privind limitele acestei abordări. Totodată, sunt analizate implicațiile urbanizării asupra comportamentului infracțional, în special în rândul tinerilor.