Analiza statistică a cheltuielilor pentru protecție socială și impactul acestora asupra ratei sărăciei absolute în Republica Moldova

Abstract

Lucrarea analizează relația dintre cheltuielile pentru protecția socială și rata sărăciei absolute în Republica Moldova, în perioada 2015–2024. Sunt definite conceptele de bază, precum sărăcia absolută și pragurile de sărăcie, iar analiza se bazează pe date statistice oficiale. Rezultatele arată o creștere continuă a pragurilor sărăciei, în special după anul 2022, pe fondul inflației și al crizelor economice recente. Rata sărăciei absolute a urmat o tendință general ascendentă, atingând niveluri ridicate în ultimii ani. În același timp, cheltuielile pentru protecția socială au crescut semnificativ, reflectând reacția statului la agravarea situației sociale. Analiza corelației indică o legătură puternică și directă între cei doi indicatori, sugerând că majorarea cheltuielilor este determinată de creșterea sărăciei. Totuși, această relație evidențiază caracterul reactiv al politicilor sociale, care vizează mai mult atenuarea efectelor decât reducerea cauzelor fenomenului. În concluzie, se subliniază necesitatea unor politici eficiente orientate spre diminuarea structurală a sărăciei.

This paper analyzes the relationship between social protection expenditures and the absolute poverty rate in the Republic of Moldova for the period 2015 2024. Basic concepts, such as absolute poverty and poverty thresholds, are defined, and the analysis is based on official statistical data. The results show a continuous rise in poverty thresholds, particularly after 2022, against the backdrop of inflation and recent economic crises. The absolute poverty rate has followed a generally upward trend, reaching high levels in recent years. At the same time, social protection spending has increased significantly, reflecting the state’s response to the worsening social situation. The correlation analysis indicates a strong and direct link between the two indicators, suggesting that the increase in spending is driven by rising poverty. However, this relationship highlights the reactive nature of social policies, which aim more at mitigating the effects than at reducing the causes of the phenomenon. In conclusion, the need for effective policies aimed at the structural reduction of poverty is emphasized.